N-am închis ochii pentru a mă ascunde în imaginație

N-am fugit cu mintea în alt loc,

Ci am făcut troc cu mine însămi.

Am închis ochii pentru a mă vedea

Cu pielea și vibrațiile și pasiunea ta.

Am schimbat imaginea cu simțirea

Și-n palmele tale mi-am mutat privirea.

 

Când mâinile ți se scurg pe spatele meu

Mă trezesc fermecată de lira lui Orfeu

Apoi ploile calde se preling peste sere

Până-n grădina cu pepeni și mere.

Și-atunci văd cum palmele tale-i

Adună repetat

Pământul îți salută roua și eu mă întreb dacă am visat.

 

Când degetele tale se deschid peste fața mea

Gura mi se crapă de ziuă la hotarul cu noaptea.

Iar limba-mi, vâslă a cuvintelor,

Dă în gol ca lanțul sărit

Până-și găsește siguranța în ritmul prea grăbit.

 

Când mâinile tale trasează drumuri

Pe hărțile mele

Orchestre infinite și neobosite

Compun muzici în culori diferite.

Cântând, pe repeat sau pe degete

Arpegiul picioarelor atât de iubite.

 

Când îmi prinzi respirația în palmele tale

Simt adierea primăverii

Mișcând verdele ierbii.

Și mă strânge și mă-ndoaie

În toate direcțiile

Și mă ridică zgribulită până la Muze

Mâinile-ți cedează din strânsoare

Și-atunci te simt ca o rază caldă de soare

Ce-ncălzește frigul. Ceața dispare.

 

Așa aș vrea să se simtă mereu

Pe corpul meu

Viața de dimineață.

Ca și cum aș prinde în cadru

Mâinile tale care pictează în 3D

Muzica spațiului care se întinde

De la piele până la piele.

E un tablou despre totala încredere.

 

Mâinile tale, când blânde, când grele,

Îmi gusta formele și îmi șlefuiesc colțurile

Fricilor pe care nu le judecă,

Nu-mi curmă pornirile,

Nu-mi astupă sunetele,

Ci parcă-mi inventariază texturile

La cel mai mic microscop posibil

Făcând fiecare gest ireversibil.

Și parcă-mi decodează, milimetru cu milimetru,

Corpul acesta frumos care mi-e adesea neutru.

 

Până să mă-ntâlnesc cu mâinile tale

Mă mai simțeam expandată

Doar în mediile vegetale.

Azi Luna bagă ochiul în mine

Prin mesagerul ființei din tine.

 

Încă nu am deschis ochii, ci, din contră,

I-am strâns mai mult, mai tare, mai rotund,

Deci când te uiți la mine și crezi că mă ascund,

Să știi, de-acum, că ai greșit profund.

Căci tu cauți o privire

Dar ochiul pe el însuși nu se vede

Eu sunt în tine, în simțurile și palmele tale

Pentru că doar așa mă pot observa

Prin lentila dimensiunilor paralele.

 

Ca vâscul m-am inserat în buricele degetelor,

Ca sămânța încolțesc în căușul palmelor,

Dorința am abandonat-o în grija ta

Acolo mă simt încălzită, ocrotită

Și de-acolo mă surprind

Deschizându-mă, înflorindu-mă.

Tot acest soare mă returnează mie.

 

Acest moment în palmele tale mă prinde

Într-o perpetuă veșnicie.

Nu-l poți opri, nu-l poți prezice

Această clipă e o poză în mișcare

Un film din două unde călătoare.

Nu am o declarație de iubire mai mare

Decât cu ochii închiși să-ți spun

Că pentru a ta răsuflare sunt recunoscătoare.

 

Cândva, trebuia să scot și asta din mine

Gânduri nespuse, suprapuse

Ca să mă pot accepta complet

Ca să-mi descopăr valențele de poet

Și zi de zi să mă pot alege

În orice formă,

Liber și simplu,

În legea firii care nu are arbitru.