Respiră adânc

Și numără în gând

De la zero la infinit.

Iar când vii înapoi

Lasă acolo întrebarea

”De ce noi doi?”

 

Respiră-mă în gând

Și uită-mă plecând.

Pentru o clipă

Vezi ce ți se-arată.

E ce avem plăpând

Sau stăm în judecată?

 

Inspiră-mă vibrând,

Iar dacă poți,

Pune în mișcare

Acea poveste care

Pune relației roți,

Nu-mi spune că nu poți.

 

Expiră-mă încet

Absoarbe timpul, visul

Și rupe atașamentul.

Leagă cât poți de strâns versul

Și cheamă universul

Să ne cânte restul.

 

Respiră-mă profund,

Adoarme-mă râzând

Și-am să-mi tot zic c-ai fost un elixir

Extras din firul lung de mohair

Ce-a croșetat iluzii.

Din două corpuri și o inimă

Ne-am rătăcit tot adunând o lacrimă.

 

Să respirăm pe rând

Calmând, spărgând

Rândul în care stăm prinzând

Tot ce alterează al lumii simțământ.

 

Nu ne mai suntem azi un puls,

Relația aia ne-a apus.

Știam din timp unde ajungem

Pentru că cerul, precaut, ne-a spus.

Dar ce-am hrănit

Potențiala viață ce-am ochit

Rămâne acolo-n paralel,

Un alt Pământ, deloc la fel.

 

Un loc unde un eu și-un tu

Stăm strânși

Între noi toți și-un centru aprins

Ne respirăm, ne inspiram,

Ne pierdem, apoi ne căutăm,

Valsăm, găsim și-abandonăm

Mereu același ritm, un ritual malign

Al frumosului care nu se oprește din mișcat

Un du-te-vino unicat,

Acolo, perpetuu îndrăgostindu-ne și dezrădăcinându-ne,

Creștem un puls de viață nouă fermecat

La tot ce-am fost și a rămas aliniat.