Când mintea coboară în zona abdominală

Se scurge un fir de gând până la bază

Își scoate-un scaun și promite

Să nu dea nici ocheade, să nu murmure fierbinte.

Apoi începe încet să tacă

Lin, cald și plin de modestie,

Din ce în ce mai tare și mai tare

”E doar un lift de gânduri, așa-mi pare…”

Până tăcerea ca o ploaie răsuflată

Se-mpinge spre spinare, prin organe,

Își pune niște gheare și strânge tare

Toată ființa din afară până la punct,

Pentru că doar atât mai sunt.

Din el se naște un pitic

Cu-n ochi de diamant sclipind

Și-ți spune, aproape suferind:

”Mă lași să te ating? Aici, în sufletul plăpând?

Să-mi pun o palmă înlăcrimată peste gând…

Să-ți dau încredere și-avânt

C-aici, în tine, jos, e-o apă deocheată

Îmi scuip în sân de 10 ori și iată,

Se duce toată!

Rămâi cu tine acum,

E timpul sa-mi iau rămas bun.”

Și liftul se făcu din gând, iubire și Cuvânt.